Era prin primavara. Stare din aia cand ai chef de o mie de chestii ... cand ai energie pentru orice. Numai pentru ce urma sa vina nu: adica anul 5, un singur semestru ramas de scoala... dupa care trebuia sa devin "om mare". Si ma gandeam ca nuuuuu! Nu vreau sa fiu mare! Nu vreau nicio nevasta, nu vreau niciun copil, nu vreau sa fiu util!
Chiar daca in fiecare sesiune zici ca nu mai vrei, ca abea astepti sa se termine... cand se apropie sfarsitul iti dai seama ce bine e, iti dai seama ca e fain la scoala... si te gandesti cum sa o mai lungesti.
Tot din cadrul contextului in care a aparut: dupa patru ani de stat in Bucuresti mi se cam luase de aglomeratie, de bucuresteni, de scarba care e peste tot... si cum ziceam, aveam chef sa fac ceva, sa scimb ceva.
Si atunci a aparut Alina: Ralu, uite, am aflat despre...Franta, dubla diploma, 2 ani...inca doi ani de scoala? Pai asta imi doream! Alt oras decat Bucurestiul? Pai si asta imi doream! O provocare prea mare? Nu! Aveam energie si ziceam ca pot. Vroiam sa vad cum e si la altii; si ca scoala, si ca viata... din toate punctele de vedere. Am zis din prima ca vreau. Problema erau banii: de unde atatia bani sa traiesti in Franta? Doamna Josephine Kohlenberg (romanca, stabilita de multi ani in Franta, profesoara la INT, cea care ne-a spus prima oara despre ce este vorba) a fost si cea care ne-a rezolvat partial problema. Pe urma am primit si acceptul din partea Erasmus si problema se cam rezolvase. Asa ca dupa o vara de facut tot felul de griji (care pe urma ne-am dat seama ca nu erau prea justificate) am plecat cu totii spre Franta.
Prima impresie: dezastru! Ploua, ceea ce a avut o influenta foarte nefasta. Cand sa ne cazam: voi, romancelor, nu o sa stati in campus, nu o sa stati in caminele INT, o sa stati separat, intr-o rezidenta universitara. Cate doua. Dupa asta a urma o prezentare a campusului facuta de o profesoara. Nu stiu nimic din ce ne-a zis, nu vedeam nimic din ce ne arata. Eram cu gandul in alte parti. Nu imi placea si nu puteam sa fiu atenta. In sfarsit, ne-am cazat, am aranjat...ne-am culcat...si a doua zi a fost soare! Am facut prima noastra plimbare in micul Evry. Am vazut primul parc, Sena...totul arata deja mult mai bine. Orasul, numit si orasul verde, este chiar foarte dragut. Plin de parcuri, de spatii verzi, de flori... pe mine, o iubitoare a naturii, m-a cucerit. Asa ca am inceput sa uit prima impresie.
Au urmat primele noastre doua saptamani aici: integrarea! Celor care sunt pentru prima data la INT li se face prezentarea a tot ceea ce exista: facultate, sistem, birouri, restaurant, serviciu international, infirmierie, organizatii, asociatii...tot ceea ce exista pe aici. Au mai fost si plimbari si petreceri organizate. Toate pentru cei noi, sa prinda mersul lucrurilor.
Apoi a inceput scoala... Noi ne-am mutat in campus... Cu cat trece timpul toate se desfasoara mult mai repede... si importanta lor tot scade. Au inceput examenele... au trecut deja 3... O sa treaca imediat si restu... si iar o sa plang ca nu vreau sa se termine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu